Măgura Uroiului
Atracție naturală
Despre
Rezervația Naturală Măgura Uroiului se afla in orașul Simeria, județul Hunedoara si este arie naturala protejata de interes national, de tip geologic.
Suprafața rezervatiei este 10 hectare si este rezultatul activitatii vulcanice neogene. Este formata din andezite cuartifere insotite de coloane explozive de breccii. In urma magmatismului, s-a format cosul de andezite caruia, eroziunea ulterioara i-a indepartat o mare parte din suprastructura aparatului vulcanic.
Scopul principal este conservarea elementelor naturale specifice: neckul vulcanic propriu zis şi vegetaţia dezvoltată pe substrat de tip continental şi specii caracteristice zonei submediteraneene, la care se adăuga elemente de stâncărie, vegetaţie şi faună de deal. Este rezervaţie naturală de tip geologic dar adăposteşte şi multe plante rare, are o fauna bogată (cunoscută mai ales ca habitat al viperei cu corn) fiind şi culoar de migraţie pentru păsări.
Predomină vegetaţia de locuri deschise, cu elemente precum Centaurea atropurpurea – relict terţiar menţionată în lista roşie, Pulsatilla montana – dediţel - plantă ocrotită, Achillea millefolium – coada şoricelului, Cytius scoparius – salcâm galben ( foarte des întîlnit pe pantele Măgurii şi întro oarecare măsură şi pe platou) , Solanum dulcamara – lăsnicior, Origanum vulgare – sovârv, Salvia pratensis – salvia de câmp (jalea), Cirsium arvense – pălămida de câmp, Trifolium pratense – trifoi de luncă, Dianthus carhusianorum – garoafa de câmp, Gallium verum – sânziene, Scabiosa ochroleuca – sipica, Bellis perenis – părăluţa, Primula veris – ciuboţica cucului, Stellaria pubera, Verbascum thapsus – lumânărică (des întâlnită; foarte mult la poalele Măgurii dar e găsită până pe platou), Filipendula vulgaris–aglica.
Apare şi vegetaţie de locuri umede lângă izvoare şi în zonele mai umede de pe Măgura Uroiului: Ranunculus ( R. bulbosus – ocrotită, R. acris) – piciorul cocoşului, Euphorbia cyparissias – laptele broştesc, Juncus effusus – rugina, Spartium junceum – bucsău, specii de muşchi. Pajiştile uscate seminaturale şi caciesurile acoperite cu tufişuri pe substrat calcaros (situri importante pentru orhidee) sunt prezente în rezervaţie, adăpostind specii ca: Orchis morio.
Conservare:
Tufişurile pe substrat calcaros sunt prezente aici ca urmare a defrişărilor succesive produse în timp în zonele joase învecinate şi pe platoul de pe măgură iar pe de altă parte din pajişti influenţate de prezenţa regiunii sub-mediteraneene. Abandonarea acestor habitate conduce la invadarea acestora de vegetaţie arbustivă.
* sursă text
*sursă video
Suprafața rezervatiei este 10 hectare si este rezultatul activitatii vulcanice neogene. Este formata din andezite cuartifere insotite de coloane explozive de breccii. In urma magmatismului, s-a format cosul de andezite caruia, eroziunea ulterioara i-a indepartat o mare parte din suprastructura aparatului vulcanic.
Scopul principal este conservarea elementelor naturale specifice: neckul vulcanic propriu zis şi vegetaţia dezvoltată pe substrat de tip continental şi specii caracteristice zonei submediteraneene, la care se adăuga elemente de stâncărie, vegetaţie şi faună de deal. Este rezervaţie naturală de tip geologic dar adăposteşte şi multe plante rare, are o fauna bogată (cunoscută mai ales ca habitat al viperei cu corn) fiind şi culoar de migraţie pentru păsări.
Predomină vegetaţia de locuri deschise, cu elemente precum Centaurea atropurpurea – relict terţiar menţionată în lista roşie, Pulsatilla montana – dediţel - plantă ocrotită, Achillea millefolium – coada şoricelului, Cytius scoparius – salcâm galben ( foarte des întîlnit pe pantele Măgurii şi întro oarecare măsură şi pe platou) , Solanum dulcamara – lăsnicior, Origanum vulgare – sovârv, Salvia pratensis – salvia de câmp (jalea), Cirsium arvense – pălămida de câmp, Trifolium pratense – trifoi de luncă, Dianthus carhusianorum – garoafa de câmp, Gallium verum – sânziene, Scabiosa ochroleuca – sipica, Bellis perenis – părăluţa, Primula veris – ciuboţica cucului, Stellaria pubera, Verbascum thapsus – lumânărică (des întâlnită; foarte mult la poalele Măgurii dar e găsită până pe platou), Filipendula vulgaris–aglica.
Apare şi vegetaţie de locuri umede lângă izvoare şi în zonele mai umede de pe Măgura Uroiului: Ranunculus ( R. bulbosus – ocrotită, R. acris) – piciorul cocoşului, Euphorbia cyparissias – laptele broştesc, Juncus effusus – rugina, Spartium junceum – bucsău, specii de muşchi. Pajiştile uscate seminaturale şi caciesurile acoperite cu tufişuri pe substrat calcaros (situri importante pentru orhidee) sunt prezente în rezervaţie, adăpostind specii ca: Orchis morio.
Conservare:
Tufişurile pe substrat calcaros sunt prezente aici ca urmare a defrişărilor succesive produse în timp în zonele joase învecinate şi pe platoul de pe măgură iar pe de altă parte din pajişti influenţate de prezenţa regiunii sub-mediteraneene. Abandonarea acestor habitate conduce la invadarea acestora de vegetaţie arbustivă.
* sursă text
*sursă video